Motorul masinii este exact ca un organism care respira, adica inspira si expira. Dar, spre deosebire de un om, motorul termic inspira aer amestecat cu benzina sau motorina si expira dioxid de carbon si alte gaze sau funingini. Pe partea de admisie este un sistem care se ocupa de asta, format din filtru, tubulatura, turbo-compresor, galerie, iar pe partea de evacuare este alt sistem. Ceva mai simplu, dar foarte putin cunoscut de catre soferii amatori.

poza

Evacuarea auto este traseul prin care gazele rezultate in urma procesului de ardere interna sunt eliminate in atmosfera. Evacuarea incepe exact de la blocul motor si se termina, de obicei, in spatele masinii, acolo unde este capatul tobei de esapament.

Primul element al evacuarii auto este galeria de evacuare. Aceasta preia gazele de la fiecare piston in parte si le elimina printr-o singura iesire. Pot fi evacuari de mai multe feluri, fie din fonta, turnate, fie tubulare, individuale pentru fiecare piston. De obicei, maximum 4 pistoane sunt preluate de o galerie pentru evacuare, iar motoarele mai mari, de exemplu in V12, are 4 galerii de evacuare, fiecare acumuland gazele de la cate 3 pistoane.

Imediat dupa galeria de evacuare poate sa fie turbo-compresorul, in cazul masinilor turbo. Sau direct continuarea cu tubulatura. Masinile mai performante continua traseul de evacuare subdivizat, adica dintr-o galeria care preia 4 pistoane, continua 2 tevi, nu una singura. Dupa care urmeaza down-pipeul, asa zisul saxofon in limbaj popular romanesc. O teava care coboare evacuarea de la galerie in partea de jos a masinii. Pe saxofon se monteaza de obicei sonda lambda sau alti senzori. Acesta se prinde de galerie prin intermediul unei flanse care are o garnitura solida ce nu permite eliminarea gazelor in zona motorului.

poza

Dupa saxofon urmeaza un racord flexibil care se conecteaza de catalizator sau filtru de particule. Dupa aceste elemente urmeaza inca un racord flexibil care face legatura cu toba intermediara. Aceasta toba intermediara are ca scop micsorarea zgomotelor de evacuare venite dinspre motor si racirea gazelor de evacuare inainte sa fie trimise spre toba finala.

De la toba intermediara situata cam pe la mijlocul caroseriei urmeaza o tubulatura lunga pana aproape de spatele automobilului. Tubulatura are prinderi pe sub caroserie, de obicei cu bucse de cauciuc, ce permit un joc de cativa milimetri. Intre toate piesele enumerate mai sus si caroserie se afla de obicei o izolatie termica, astfel incat caldura de la evacuare sa nu se transmita in podeaua masinii.

poza

Ultima parte a evacuarii este toba finala. Aceasta poate fi de mai multe feluri, fie simpla, fie dubla, fie cu corp dublu. Adica o toba finala montata perpendicular, cat toata latimea masinii, din care ies doua evacuari in spate. Toba finala are ca unic scop micsorarea si mai mult a sunetului pe care il fac gazele de evacuare care ies cu mare viteza.

Sistemul de evacuare nu este unul complicat, dar este destul de pretentios. Deoarece se afla intr-o zona vulnerabila. Apa, noroiul, zapada, il fac sa rugineasca in timp, iar daca din greseala agatam cu elemente ale evacuarii pietre, borduri, bucati mari de gheata, s-ar putea sa ne trezim cu evacuarea slabita sau chiar intrerupta. Atunci apare acel zgomot enervant de toba sparta, dar care se poate rezolva usor cu prinderea unui colier. Cert este ca toba si alte parti ale evacuarii ruginesc in timp si trebuie sa aruncam din cand in cand un ochi asupra lor ca sa ne asiguram ca sunt in regula. Dar si la prinderile care, din pricina gropilor, se slabesc si ajung sa cedeze, lasandu-ne cu toba pe asfalt...

poza